Biserica Ortodoxã Românã din Paris

*
Biserica Sfintii Arhangheli
Mihail, Gavriil si Rafail


 

9bis, rue Jean de Beauvais
75005, Paris

* Biserica ortodoxa româna din Paris

Noi si Dvs
propunerile noastre
 Evenimente
din parohie
Primire
Prezentarea lãcasului
Istoric
Slujbele
Slujitorii bisericii
Buletin parohial
Nou-venit în Franta?
Caritate si într-ajutor
Educatie si învãtãmânt
Biblioteca
Artã si culturã
Personalitãti
Asociatiile bisericii
Legãturi
Contact
alpha

omega
Dvs si Noi
propunerile dvs
Calendar Ortodox
2008
Colinde
24-25 noiembrie 2007: aniversarea a 125 de ani de la cumpararea bisericii
L'icône de la Nativité
Sugestii / Opinii
 

Evenimente din Parohie -> Scrisoarea PF Patriariarh Daniel (10 Mai 2009)

Bucuria Adevărului,
Bucuria sfințeniei,
Bucuria secerișului,
Bucuria libertății sufletești,
Bucuria Împărăției,
Bucuria luminii

În această lună a lui mai a anului nostru creștin 2009, în ziua de 10, pe "tipsia pământului românesc" a catedralei mântuirii nostre în exil, în Capitala Luminilor, am trăit cea mai însemnată zi din istoria de peste 156 de decenii a comunității noastre românești.

10 mai 1877, 10 mai 1881, 1 mai 1885, 27 mai 1570 - iată doar câteva date însemnate în calendarul nostru creștin român, date istorice pe care copiii copiilor noștri trebuie să le aibă veșnic în sufletele lor.

Ca și bucuria împărătesei Elena la aflarea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, aceste bucurii pe care le-am enumerat la început au fost întâlnite și trăite în aria duminicii a 4-a după Paști, în noua Vitezdă care este Biserica, când lucrările Duhului Sfânt au venit peste noi toți cei care ne-am apropiat "cu frica de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste" de foișoarele sfintelor și de viață făcătoarelor Sale Taine.

Dar să ne mai oprim încă o dată la câteva clipe din istoria acestei comunități din Paris, de pe strada Jean de Beauvais, să privim la această catedrală stând așezată de peste 625 de decenii, contemplându-i măreața clopotniță, prima din comuna din Paris, veșnic rămasă într-o verticalitate îndreptată spre Bunul Dumnezeu în tot decursul zbuciumatei istorii prin care a trecut.

  • 1853 - înființarea primei capele ortodoxe române la Paris, de către vrednicul de pomenit Arhimandritul Iosafat Snagoveanul.

  • 1882 - cumpărarea Bisericii din strada Jean de Beauvais (transformată în depozit după Revoluția franceză), de către primul rege al României, Carol I.

  • 1892, 31 mai - sfințirea Bisericii cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail de către episcopul Inochentie Ploieșteanul.

  • 1945-1946 - sosirea la Paris a mitropolitului Visarion Puiu și intrarea comunității românești în zilele prigoanei comuniste cu abandonarea "fiicei sale", a Bisericii din Paris, de către instituția de atunci a Bisericii Ortodoxe Române.

  • 1947 - înființarea Asociației pentru practica cultului ortodox român, de către mitropolitul Visarion Puiu și comunitatea din Paris.

  • 1949 - înființarea asociației Episcopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale cu sediul la Paris, de către mitropolitul Visarion.

  • 1949-1952 - trei ani ai grei pentru comunitatea din Paris, cu închiderea locașului de cult din strada Jean de Beauvais.

  • 1954 - sfințirea episcopului Teofil Ionescu "éveque de Sevres", la Versailles.

  • 1970-1980 - zece ani de luptă anticomunistă a comunității, a tuturor românilor exilați, cu statul comunist dictatorial ceaușist, cu reprezentanții Bisericii-mamă supusă dictaturii bolșevice.

  • 1998 - eliberarea canonică de sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse în Exil.

  • 2000-2009 - intrarea sub omoforul IPS Arhiepiscop Nathaniel al Episcopiei Ortodoxe Române în America (OCA).

  • 10 mai 2009 - trecerea prin vot unanim sub omoforul IPS Arhiepiscop și Mitropolit Iosif al Mitropolie Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale.

Sunt :

  • 62 de ani de strâmtorări, de dorinți, de trăiri, de rugăciuni, precum spunea mitropolitul Visarion : "suntem strâmtorați din toate părțile dar nu deznădăjduim".

  • 60 de ani de la înființarea Episcopiei Ortodoxe Române din Europa Occidentală de către mitropolitul Visarion Puiu.

Iată de ce am fost chemați sa trăim cu toți cei care atât și-au dorit să traiască această zi de întoarcere la sânul Bisericii mame. Noi n-am uitat-o niciodată și nici Ea nu ne-a uitat, și plânsul nostru în catacombele Ortodoxiei din exil astăzi a fost mângâiat de dragostea Mitropolitului Iosif, de Învierea lui Hristos, așa cum atât de frumos cânta Alexandru Vlahuță : "Voi toți ce-ați plâns în întuneric, / Și nimeni nu v-a mângâiat, / Din lunga voastră-ngenunchiere / Sculați, Hristos a înviat !".

Hristos cel înviat ne-a adus ca niciodată lumina Sa în inimile noastre, ca împreună cu toți cei morți și înviați, cu toți cei vii și întristați, să ne bucuram în așteptarea praznicelor Patruzecimii și Cincizecimii, când Duhul Sfânt se va pogorî ca niciodată peste cei care L-am chemat să vina "și să se sălășluiască întru noi și să mântuiască sufletele noastre".

Astăzi tot sufletul românesc a primit darurile de ziua Învierii, bucurându-ne și veselindu-ne, după 55 de ani (1954-2009), cu întâia slujire arhierească la Paști, cea a IPS Arhiepiscopului și Mitropolitului Iosif.

Astăzi tuturor celor care au căutat să ducă sub jug străin catedrala episcopală română din Paris, li s-a arătat că noi am împlinit dorința strămoșilor noștri, trecând peste toate și peste toți cei care vroiau să ne înstrăinăm sufletele altor canonicități.

Așa scria vrednicul de pomenit Ion Miloae în 1954 : "Cine din calcule meschine sau din spirit anarhic se pleacă la episcopat străin, acela se exclude din Biserica Ortodoxă Română, iar istoria Bisericii și a poporului român îi va pecetlui cu numele de trădători. Un lucru deci trebuie sa reținem - noi nu avem de ales din punct de vedere bisericesc încotro sa mergem, ci să rămânem ceea ce am fost și suntem : Români. Români ca nație, români ca trăire creștinească. Să rămânem în spirit autentic care se conformează complect individualităților naționale.".

Cred și nu mă îndoiesc că înaintașii mei, dar mai ales cel care m-a primit în Biserica Ortodoxă din Paris acum 29 de ani, vrednicul de pomenit, sufletul acestei comunități, preotul Vasile Boldeanu, precum și părintele meu duhovnic, mărturisitorul suferinței Bisericii Ortodoxe Române, preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa, au binecuvântat gândul cel bun și revenirea noastră acasă.

Așa precum arhimandritul Iosafat "după 12 ani de emigrare, întorcându-mă în patria-mamă, viu prin aceasta, după canoanele sfintei noastre Biserici, și depun formal această capelă sub patronajul sfintei Mitropolii din București", și noi astăzi, la 10 mai 2009, am adus, după 64 de ani, mitropolit român, Iosif, vrednic urmaș al mitropolitului Visarion Puiu și al episcopului Teofil Ionescu ca să ne binecuvinteze și să reverse peste noi harul sfânt românesc, călăuzindu-ne spre eternele roduri ale adevărului lui Hristos : "iubire, pace, bunăvoire și unire între oameni".

Hristos a înviat !

IPS Stăpâne, bunul Dumnezeu sa va păzească întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, ca să păstoriți turma românească la Paris.

Preot Stavrofor Constantin Târziu

*

Alte materiale despre această zi de sărbătoare și eveniment a românilor ortodocși din Paris:

 

sus